10 autori și autoare SFF (traduși în română) care au abordat perspective LGBT(timp de citire: 23 minute)

Întâmplător, am contribuit la numărul trecut printr-o traducere (din Seth Dickinson – link aici) despre o dragoste lesbiană în vreme de război (continuată, și povestea și iubirea, în acest număr cu un sequel – link aici), precum și cu traducerea unor poezii ale finlandezului Artemis Kelosaari (link aici), cele mai puțin… sugestive din tot volumul său; iar în acest număr cu o recenzie la Mâna stângă a întunericului (Ursula K. Le Guin – link aici), care poate fi interpretată (și) ca o poveste de iubire bisexuală (sau chiar homosexuală) între doi bărbați.

Coincidența respectivă m-a făcut să mă întreb: oare cum stăm cu perspectivele LGBT în SFF-ul tradus și publicat în România? Spre considerabila mea surpriză, am descoperit că… foarte bine, mult mai bine decât m-aș fi așteptat (poate în balanță cumva cu cvasi-absența lor la autorii autohtoni de SFF, dintre care acum îmi vin în minte doar doi, Dănuț Ungureanu în Așteptând în Ghermana și Alexandru Lamba în Afaceri murdare). Ca să vă dovedesc, am și adunat 10 exemple concrete, de la nu mai puțin de 7 edituri diferite, pe care le felicit pentru curaj!

Lista nu este un top, ci într-o ordine mai degrabă aleatoare, cu excepția grupării pe edituri (unde Nemira se detașează în mod evident).

 Nicola Griffith – Amonit  (editura Hecate)

Romanul: Ori te schimbi, ori mori – pe planeta Jeep nu există alte opțiuni. Cu câteva secole înainte, un virus mortal a distrus colonia originală, omorând toți bărbații și transformând iremediabil puținele femei care au supraviețuit. Acum, după generații care au pierdut legătura cu restul umanității, o companie încearcă să exploateze Jeep, și forțele sale ajung să se lupte pe viață și pe moarte. De teamă să nu răspândească virusul, compania își abandonează angajații, lăsându-i înfricoșați și izolați de locuitoarele planetei. Într-o situație de criză extremă, antropologul Marghe Taishan sosește pe Jeep, pentru a testa un nou vaccin. Punându-și în joc viața pentru a descoperi secretul care le permite femeilor de aici să se reproducă în lipsa bărbaților, Marghe își dă seama că și ea a început să se schimbe… Amonit nu este doar o aventură într-o lume extraterestră, ci și o fascinantă călătorie de auto-explorare. (sursa: hecate.ro)

Autoarea: Nicola Griffith s-a născut în Anglia, unde a predat cursuri de autoapărare în baruri, pentru a-și câștiga banii de bere; după ce a descoperit plăcerea de a scrie, s-a mutat în SUA. În 1993 a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, veste care i-a retezat avântul activist, determinând-o să se concentreze mai mult asupra scrisului. Eseurile și povestirile i-au apărut în publicații precum Nature, New Scientist, Los Angeles Review of Books, Out. Pentru activitatea literară a primit numeroase premii, printre care Nebula, James Tiptree, Jr., Alice B, World Fantasy Awards, Washington State Book Award, Premio Italia și (de șase ori) Lambda Literary Award. (sursa: hecate.ro)

LGBT-ul: Probabil descrierea romanului a fost destul de clară cu referire la faptul că este un adevărat manifest SF feminist, cu o planetă locuită doar de femei și cu societăți complet feminine (nu și efeminate, se pare că violența este în natura umană, indiferent de sex), ceea ce permite abordarea unor întrebări legate de rolurile de gen, din multiple perspective, inclusiv religioase; mai puțin evident este poate și că, în plus, „fascinanta călătorie de auto-explorare” se referă de fapt la o relație romantică între două femei.

Se poate cumpăra de aici – link

 Leigh Bardugo – Banda celor șase ciori (editura Trei)

Romanul: Ketterdam: un centru înfloritor al comerțului internațional, unde poți găsi orice, dacă ești dispus să plătești prețul – și nimeni nu o știe mai bine decât Kaz Brekker, un hoț de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acționeze de unul singur… Așa că iată care este banda lui: un condamnat însetat de răzbunare, un trăgător împătimit de jocurile de noroc, un fugar cu un trecut privilegiat, o spioană poreclită Fantoma, o Sfâşie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat și un hoț cu darul evadărilor imposibile. Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei. (sursa: edituratrei.ro)

Autoarea: Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles și a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism și, mai recent, s-a specializat în make-up și efecte speciale. În prezent, locuiește și scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic. De aceeași autoare, la Editura Trei au mai apărut Răzbunarea ciorilor, ca și volumele trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor și Regatul Luminilor. (sursa: edituratrei.ro)

LGBT-ul: Dintre cele șase foarte tinere personaje, două, masculine, sunt din minorități sexuale: Jesper este bisexual, iar Wylan gay – și au și o relație (posibil și un al treilea personaj, Nina, este bisexuală, după cum se sugerează). Autoarea a precizat clar în interviuri că lumea grimdark a cărții este dură și întunecată, dar nu și homofobă, astfel că iubirea dintre cei doi bărbați nu va fi persecutată. În general, Bardugo este cunoscută pentru diversitatea personajelor din seriile sale, cu toate că ceea ce o diferențiază nu este neapărat orientarea LGBT, ci mai degrabă includerea unor vulnerabilități (afecțiuni) psihice sau handicapuri fizice.

Se poate cumpăra de aici – link

Anne Rice – Interviu cu un vampir (editura Rao)

Romanul: Editura Rao este celebră pentru traducerile sale execrabile și nesimțirea față traducători și cititori, aspect confirmat și când am încercat să preiau descrierea de pe site-ul editurii, unde aceasta este neinteligibilă (nu credeam că Google Translate poate da rezultate chiar așa de proaste). Așa că o să traduc mai degrabă de pe Goodreads: Interviu cu un vampir ne spune povestea lui Louis, prin propriile lui cuvinte, despre călătoria sa prin viață și nemoarte. Louis își amintește cum a devenit vampir, transformat de fermecătorul, dar sinistrul Lestat, iar narațiunea ne poartă prin New Orleans către momentul crucial când a descoperit-o pe copila Claudia – pe care ar fi dorit nu să o rănească, ci mai degrabă să o protejeze. Louis își amintește de chinurile Claudiei de a desluși ce este (o femeie pasională prinsă vampiric în corpul unei fetițe), de ura comună față de Lestat și și de călătoriile lor prin lume pentru a găsi și alții de același fel (nota mea: din aceeași minoritate ascunsă…), care să le înțeleagă frământările.

Autoarea: Anne Rice (pseudonimul doamnei Howard Allen Frances O’Brien) scrie literatură gotică, supranaturală, istorică, erotică și chiar și religioasă. În celebra ei serie Cronicile Vampirilor, se concentrează pe iubire, moarte, nemurire, existențialism și condiția umană. Cărțile ei s-au vândut în peste 100 milioane de exemplare, astfel că este una dintre cele mai populare scriitoare din prezent. (sursa: goodreads.com).

LGBT-ul: Dacă vampirismul, în general, este încărcat de erotism în viziunea sa romantică și gotică, preluată de literatura vestică, Anne Rice merge cu un pas mai departe și construiește, între Louis și Lestat, o relație homo-erotică tensionată și pasională. Cu bune și rele, dar și, foarte evident, cu o mare doză de sexualitate mai mult sau mai puțin subînțeleasă. Ca să nu mai vorbim și de relația lui Louis și cu Armand, un „fost” al lui Lestat. În mod evident, cartea, ca și celebrul film (cu foarte sexoșii Brad Pitt și Tom Cruise în scene pline de pasiune), au făcut foarte mult pentru a împacheta homosexualitatea într-un șarm romantic și gotic, „deghizare” ce probabil a ajutat destul de mult la acceptarea sa ca ceva mai degrabă pasional, decât dezgustător.

Se poate cumpăra de aici – link

Becky Chambers – Un drum lung spre o planetă mică și furioasă (editura Herg Benet)

Romanul: Atunci când Rosemary Harper se alătură echipajului de pe Wayfarer, așteptările nu îi sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui să le capete cât mai curând, Wayfarer este o navă măruntă, aparent liniștită, rătăcită în birocrația megacorporațiilor și, cel mai important, potrivită pentru ca Rosemary să se distanțeze de problemele din trecut. Iar personalitățile atât de distincte și rasele atât de diverse ale noilor săi colegi (de la excesiv de amabila Sissix, la Kizzy și Jenks, perechea nedespărțită de tehnicieni ce cârpesc măruntaiele navei) pot fi în același timp și motiv pentru certuri haotice, și baza unor noi prietenii care ar fi părut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea.

Totul până ce Ashby, nobilul căpitan, acceptă comisionarea unei lucrări extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspațial către o planetă îndepărtată. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independența financiară, asta dacă ar putea supraviețui lungului și primejdiosului drum prin galaxia marcată de o pace fragilă. Însă Rosemary nu este singura care are secrete de ascuns, iar întreg echipajul va descoperi că spațiul este vast, iar propria navă cu adevărat mică… (sursa: hergbenet.ro)

Autoarea: Becky Chambers a crescut în California, fiică de profesor astrobiolog și inginer aerospațial, om de știință din era rachetelor Apollo. O inevitabilă entuziastă spațială, ea a luat decizia evidentă de a studia artele dramatice. După câțiva ani în administrația teatrală, și-a îndreptat pasiunea către scris. A lucrat ca freelancer între 2010 și 2014, perioadă în care textele ei au apărut în The Mary Sue, Tor.com, Five Out Of Ten și The Toast. Perioada necesară scrisului la cartea „Un lung drum spre o planetă mică și furioasă“ a fost finanțată datorită unei campanii Kickstarter. Este acum angajată ca scriitor tehnic, fapt ce îi permite să dedice mai mult timp pentru science-fiction. După ce a locuit în Scoția și în Irlanda, Becky s-a reîntors în statul natal, unde locuiește alături de partenera sa. (sursa: hergbenet.ro)

LGBT-ul: Păi, în primul rând, poate nu ați remarcat în biografie partea cu ”Becky s-a reîntors în statul natal, unde locuiește alături de partenera sa” – deci scrie în cunoștință de cauză, fiind parte a minorității respective. Apoi, și romanul include o relație lesbiană (și inter-specii, de fapt), iar autoarea a precizat într-un interviu că a vrut să includă o relație homosexuală (”queer” zice ea în original) drept banală și normală – fiindcă își dorește să scrie despre un viitor în care să se simtă binevenită, iar sexualitățile diferite să fie atât de neimportante ca idee, încât nici să nu mai fie remarcate.

Se poate cumpăra de aici – link

China Miéville – Consiliul de fier (editura Tritonic)

Romanul: Este vremea revoltelor și a revoluțiilor, a conflictelor și a intrigilor. Noul Crobuzon este sfâșiat dinăuntru și din afară. Războiul cu întunecatul oraș-stat Tesh, ca și dezordinile din propriile-i străzi, împing proaspăta metropolă pe marginea prăpastiei. În mijlocul acestei agitații, un misterios personaj mascat îndeamnă la o stranie rebeliune, iar trădarea si violența se nasc în locuri neașteptate.  Este vremea Consiliului de Fier. Premii: Arthur C. Clarke si Locus, în 2005. (sursa: tritonic.ro)

Autorul: China Miéville (n. 1972) este un scriitor din Marea Britanie, care a debutat în 1998 cu romanul Regele Șobolan. Părăsește curând abordarea dark fantasy – horror, devenind unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de New Weird. A cucerit publicul și juriile marilor premii cu Trilogia Noul Crobuzon. Publică în fiecare an câte un roman și este nelipsit din listele cu nominalizări la marile premii de SF și fantasy. Are în palmares șapte premii Locus, trei Arthur C. Clarke, două British Fantasy, câte un premiu Hugo, World Fantasy, British SF și premii pentru cel mai bun roman străin cucerite în Spania, Franța și Germania. (sursa: editura-paladin.ro – din moment ce tritonicii nu au binevoit să-i facă pagină de autor).

LGBT-ul: Noul Crobuzon în general, ca serie, are un univers narativ cu o excepțională diversitate, în toate sensurile, de la rase și clase la orientări sexuale (unele, inter-specii, de-a dreptul la limita bizarului). Consiliul de fier se remarcă nu doar prin mesajele de revoltă socială și politică (în fond, homosexualitatea este în general legată de ideea – și vremurile – de revoltă), ci și personajul principal, asumat gay, Judah Low. Într-un interviu, Miéville a confesat că, pentru el, romanul este în principal o chinuitoare poveste de dragoste între doi bărbați (Cutter și Law) – și s-a declarat foarte plăcut surprins că inevitabilele controverse privind cartea nu s-au legat în principal de tema gay, ci mai degrabă de anarhismul și troțkismul poveștii. Oricum, a mai explicat și că romanul este un pseudo-western în mod intenționat, deoarece westernurile sunt cât se poate de homo-erotice ca gen, subtextul gay fiind destul de evident.

Se poate cumpăra de aici – link

Seth Dickinson – Trădătoarea Baru Cormoran (editura Paladin)

Romanul: Baru Cormoran era doar o fetiță când expansiunea Mascaradei i-a distrus lumea, familia și visurile unei copilării fericite. A fost însă dintotdeauna înarmată cu cea mai prețioasă virtute: răbdarea. Pentru a se răzbuna, n-a ezitat să-și înfrâneze ura, să se infiltreze în tabăra dușmanului și să-și croiască drum spre putere. Cât de mare va fi totuși prețul pe care ar putea fi nevoită să-l plătească pentru a-i convinge pe inamici de loialitatea ei?

Trădătoarea Baru Cormoran este primul roman al lui Seth Dickinson și poate fi descris drept un fantasy progresist. El face parte dintr-o mișcare mai largă a SF&F-ului actual de a revizita vechile teme ale genului, rescriindu-le radical din punct de vedere ideologic. Două astfel de teme sunt în Trădătoarea Baru Cormoran imperialismul și orientarea sexuală a protagonistei. (sursa: editura-paladin.ro)

Autorul: Seth Dickinson a debutat în 2012 și, de atunci, a publicat numeroase povestiri în toate revistele relevante ale genului, precum Clarkesworld, Lightspeed, Analog, Beneath Ceaseless Skies, Tor.com, Shimmer, Apex, Strange Horizon ș.a. În volum este cunoscut pentru trilogia sa fantasy de mare succes „Baru Cormoran” („Trădătoarea Baru Cormoran”, „Monstrul Baru Cormoran”, „Tirana Baru Cormoran”). A studiat științe neurologice la Universitatea din Chicago și este doctorand la NYU, cu un studiu despre prejudecățile rasiale în incidentele armate ale poliției. În afară de literatură, este implicat și în industria jocurilor (scenarist pentru jocul Destiny de la Bungie Studios) și designer în proiectul space opera colaborativ Blue Planet. (sursa: galaxia42.ro)

LGBT-ul: După cum o să vedeți și în povestirile din revista noastră, Dickinson abordează în general SF-ul și fantasy-ul din perspectiva unor personaje (și cupluri) homosexuale – și reușește de fiecare dată să demonstreze atât puterea lor interioară, cât și frământările, chinurile și ezitările inerente. Personajul principal de aici, Baru, este mai degrabă sociopată și nepăsătoare decât o lesbiană activă (de fapt, nu-s sigur că nu e bisexuală), dar trăiește o complexă și intensă poveste de dragoste cu altă femeie – ca să nu mai spunem că este crescută de doi tați, persecutați de Mascaradă după ocuparea țării lor (nu fac spoiler, dar când spun persecutați nu mă refer doar că se uitau urât la ei…)

Se poate cumpăra de aici – link

R.A. Heinlein – Străin într-o lume străină (și Infanteria stelară?) (editura Paladin)

Romanul: Mike s-a născut pe Marte şi a fost crescut de marțieni. Ani mai târziu, ajunge pe Pământ și este nevoit să învețe să se comporte ca un om, ceea ce nu-i e deloc ușor. Însă, încet-încet, tânărul ajunge să dea el o lecție umanității, ajutându-și discipolii să cunoască o nouă dimensiune spirituală și schimbându-le viețile pentru totdeauna. Ironia și umorul specifice lui Heinlein se fac din plin simțite în acest roman provocator și controversat.

Smith nu este om. Gândește ca un marțian, simte ca un marțian. A fost crescut de o rasă care nu are nimic în comun cu noi. (sursa: editura-paladin.ro)

Autorul: Heinlein a fost unul dintre cei mai populari, influenți și controversați autori ai genului. El a stabilit standardul pentru plauzibilitatea științifică și a ajutat la creșterea nivelului literar al genului, fiind unul dintre primii scriitori de SF publicat în reviste mainstream (de exemplu, la sfârșitul anilor ’40 în The Saturday Evening Post). A fost unul dintre cei mai bine vânduți scriitori de science fiction, timp de multe decenii și, alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, a fost cunoscut ca unul dintre „Cei Trei Mari”.

Heinlein a abordat în mod repetat anumite teme sociale: importanța libertății individuale, obligațiile pe care le au oamenii față de societățile în care trăiesc, influența religiei organizate asupra culturii și formei de guvernământ, precum și tendința societății de a reprima nonconformismul. El a examinat și legătura dintre dragostea fizică și cea emoțională, explorând diferite structuri familiare neortodoxe și speculând pe seama influenței pe care călătoriile spațiale o pot avea asupra obiceiurilor culturii umane. Tehnicile folosite în abordarea acestor teme a dat naștere la opinii divergente asupra genului de puncte de vedere care sunt expuse prin intermediul SF-ului. (sursa: ro.wikipedia.org)

LGBT-ul: Heinlein are în toate cărțile sale o abordare provocatoare, în care asaltează tradițiile și cutumele și experimentează cu non-conformisme, ideologii extremiste și curente spirituale inovatoare – motiv din care a și fost, ironic, acuzat de-a lungul timpului și de militarism-fascism, și de hippie-ism, și de stângism. Mai degrabă preocupat de relația dintre libertatea individuală și binele general decât de pretextul prin care atacă acest concept, nu s-a rușinat deloc să abordeze și sexualitatea, din perspective care au variat de la libertinism și revoluție sexuală la sugestia de homosexualitate. Străin într-o lume străină este exemplul cel mai evident de destructurare a tradițiilor hetero, așa cum Heinlein l-a și vrut din start (s-a păstrat corespondența dintre el și agentul său, în condițiile în care romanul nu s-a vândut bine, dar a câștigat un Hugo), prin prezentarea unei palete mai largi de sexualitate și a unei spiritualități mai relaxate; dar, în opinia mea, și lumea extra-masculină și macho și „manly man (on man)” din Infanteria Stelară e gay cât încape, chiar dacă un gay extra-bărbătesc… (dacă e ultra-macho, e mai gay sau mai puțin gay, oare?)

Se poate cumpăra de aici – link

Kim Stanley Robinson – 2312 (editura Nemira)

Romanul: În anul 2312, evoluția științifică și tehnologică ne-a deschis larg calea spre un viitor extraordinar. Terra nu mai este singura casă pentru omenire: noi habitate au fost create peste tot prin Sistemul Solar, pe luni, planete și între ele. Dar o serie de evenimente va forța oamenii să își confrunte trecutul, prezentul și viitorul. Totul începe pe Mercur, în orașul Terminator, un adevărat miracol al ingineriei la o scară nemaivăzută: o moarte neașteptată, deși poate ar fi putut fi prevăzută. Un eveniment care schimbă totul pentru Swan Er Hong, o femeie designer de lumi, de acum atrasă într-un complot care vrea să le distrugă. (sursa: goodreads.com)

Autorul: Kim Stanley Robinson s-a născut in 1952, la Illinois. A studiat literatura la Universitatea din California. Deși a publicat nuvele încă din 1976, Kim Stanley Robinson și-a început cu adevărat cariera în 1984, când au apărut The Wild Shore, primul sau roman, și The Novels of Philip K. Dick, teza sa de doctorat. Succesul său se cristalizează în momentul publicării Trilogiei Marte (Marte Roșu, Marte Verde și Marte Albastru), pentru care va primi două premii Hugo, două premii Locus și un premiu Nebula. (sursa: nemira.ro)

LGBT-ul: În 2312, Robinson introduce personaje majore care nu sunt hetero, dar și o societate în care sexualitatea fluidă și genul „non-binar” sunt general acceptate. În viitorul din carte, oamenii trăiesc mai mult (etern poate) dacă devin „bisexuali” – adică preiau trăsăturile fizice ale ambelor sexe. Însăși Swan, personajul principal, a trecut prin acest tratament și are 130 de ani. Pe Terra încă mai există conservatori care consideră ideea o „perversitate” și i se opun cu motivații morale – pretext pentru a sugera în carte niște dileme etice specifice ideii de LGBT. Autorul abordează aceste dileme și prin extrase din discuții, răspândite prin roman, precum: „nu e vorba că nu mai există gen, ci mai degrabă o înflorire complexă și ambiguă” sau „reuniuni exclusiv de persoane fără gen asumat, un nou spațiu social care pentru unii e foarte inconfortabil”.

Se poate cumpăra de aici – link

Joe Haldeman – Războiul etern (editura Nemira)

Romanul: Soldatul William Mandella este trimis în spațiu pentru a lupta într-un război în care nu crede și care pare a nu se mai termina. Tot ce trebuie sa facă este să supraviețuiască și să-și facă datoria față de Pământ, pentru a se întoarce acasă. Dar întoarcerea „acasă“ se va dovedi și mai dificilă decât lupta. Dilatarea timpului, cauzata de călătoriile in spațiu, l-a făcut pe Mandella să îmbătrânească doar luni, pe când pe Pământ s-au scurs secole de la plecarea lui… (sursa: nemira.ro)

Autorul: Joe Haldeman s-a născut în Oklahoma City pe 9 iunie 1943 și în copilărie a locuit, împreună cu familia, în mai multe orașe din America. După ce a studiat fizica și astronomia la Universitatea din Maryland, a participat în calitate de inginer la războiul din Vietman, fiind rănit și decorat pentru misiunile sale. Consacrarea autorului a avut loc în 1974, odată cu publicarea volumului Războiul etern, recompensat cu premiile Hugo, Nebula si Locus. Scriitorul îl va dezvolta ulterior într-o serie de succes. Romanul Forever Peace, apărut în 2008, a câștigat, de asemenea, premiile Hugo si Nebula. Joe Haldeman a publicat și volume de proză scurtă, și alte serii apreciate, fiind prezent în diferite antologii. (sursa: nemira.ro)

LGBT-ul: În principal, Războiul etern este o refulare SF a suferințelor autorului în războiul din Vietnam și a eșecului reintegrării veteranilor în societate – iar, în contrast cu Infanteria Stelară a lui Heinlein, este și o carte ostilă spiritului marțial. Totuși, având ca temă principală suferința incapacității de integrare în societate, era cumva predestinată să ofere și o perspectivă asupra minorității LGBT – pe care, cu viclenie, autorul ne-o prezintă în oglindă. (atenție spoilere!) Mai exact, datorită efectelor temporale ale călătoriei spațiale, veteranii inițiali, heterosexuali, ajung într-un viitor unde suprapopularea a dus la încurajarea oficială a homosexualității. Ca urmare, Mandella, acum membru al unei minorități sexuale, nu prea este agreat de soldații săi, exclusiv homosexuali (și se sugerează și un substrat de antipatie rasială, din moment ce ei fac toți parte dintr-o nouă rasă universală, ”vag polineziană”). Mai mult, în viitorul și mai îndepărtat, oamenii devin o specie colectivă de clone (deci nu doar homosexuale, ci mai degrabă neutre ca gen), care pentru heterosexualii minoritari construiesc vreo câteva rezervații… Nu tocmai o viziune optimistă asupra integrării, ci mai degrabă un avertisment de „nu-i face altuia ce ție nu-ți place”.

Se poate cumpăra de aici – link

Ursula K. Le Guin – Mâna stângă a întunericului (editura Nemira)

Romanul: Un ambasador uman este trimis pe Gethen, o lume extraterestră unde nu există prejudecăți de gen, iar biologia androgină elimină problema dominației masculine și a supunerii feminine. Scopul lui e integrarea Gethenului într-o comunitate intergalactică in continua expansiune. Însă pentru aceasta trebuie să concilieze propriile prejudecăți cu strania societate pe care o întâlnește.

Ursula K. Le Guin depășește magistral linia subțire dintre ficțiunea speculativă și literatura mainstream. Mâna stângă a întunericului a deschis noi orizonturi, a ridicat întrebări tulburătoare, a sfidat granițele dintre sicence fiction și fantasy. (sursa: nemira.ro)

Autoarea: Ursula Kroeber Le Guin (1929–2018), una dintre cele mai importante scriitoare contemporane, recompensate de-a lungul unei cariere impresionante cu cele mai importante distincții pentru literatura SF si fantasy, a scris romane, povestiri, poezii, eseuri si cărți pentru copii. Fiica antropologului Alfred L. Kroeber și a psihologului și scriitoarei Theodora Kroeber, licențiată în limbi romanice la Universitatea Columbia, a studiat mai târziu in Franța, unde și-a cunoscut viitorul soț, istoricul Charles Le Guin. Celebră pentru măiestria stilului literar și explorarea temelor legate de taoism, anarhie, feminism, psihologie și sociologie, a debutat ca romancier în 1966 și este considerată una dintre cele mai bune autoare de SF și fantasy modern. A câștigat numeroase premii Hugo și Nebula la toate categoriile literare, cele mai însemnate fiind pentru romanele Mâna stângă a întunericului, Deposedații si Tehanu. Foarte cunoscute sunt și volumele Lumea lui Rocanon sau Orașul iluziilor (Nemira, 2015). (sursa: nemira.ro)

LGBT-ul: Ca s-o spunem pe-a dreaptă, în esența sa romanul este o poveste de dragoste gay. Da, că e și una interspecii (inter sub-specii mai degrabă),  și una inter-rasială (personajul principal este sugerat că ar fi negru,  iar gethenienii mai degrabă cu trăsături asiatice), și despre dificultatea comunicării între societăți diferite, și o comparație între religii și ideologii și morale diferite, și despre rolurile predefinite conform genului, și despre individ față de normele societății… totul este adevărat. Tocmai complexitatea fabuloasă a unei cărticele nu prea groase o face excepțională, ca și faptul că ascunde strat sub strat de controverse sociale și politice și ne prezintă multiple perspective asupra (in)toleranței. Cu atâta pricepere și subtilitate încât nu devine niciun moment deranjantă pentru un cititor moderat conservator… în timp ce îl expune la idei mult mai scandaloase prezentate în alte forme și contexte. Totuși, miezul tragediei lui Estraven este faptul că alege să trateze un străin cu iubire – iar dacă în aparență e vorba de un străin etnic și rasial, în realitate pentru cititor este foarte clar și faptul că este… alt bărbat, dar iubirea lor nu este cu nimic mai puțin altruistă, pură și totală.

Se poate cumpăra de aici – link