Imaginează-ți că ai plecat la colindat pe o stradă întunecată, înarmat doar cu o sorcovă nătângă și cu bruma de versuri pe care ți-o amintești din plugușorul socialist: „Anul care s-a-ncheiat/ A fost mândru și bogat/ Am’nălțat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/ Cântând dragostea fierbinte/ Pentru bravul președinte”. Doar că, în locul bunicii cu covrigi în coadă, îți deschide poarta o figură întunecată, cu ochi arzători ițindu-se de sub marginea glugii. În mână ține ditamai sabia cu care tocmai a spintecat un șobolan gigant. Îi poți vedea leșul din care se ridică aburi calzi. Mai în spate, o vrăjitoare își prepară otrăvurile, doi pungași sunt spânzurați de picioare și un sătean își caută înnebunit berbecul favorit. Molima seceră oameni în stânga și dreapta, războiul bate violent la ușă și o voce solemnă tună peste toate: „Profeții vorbesc despre Îngerul Morții și despre coborârea lui pe Pământ pentru a aduce la îndeplinire Sfârșitul Zilelor. Celor câțiva aleși li se va da puterea de a modela aceste încercări și de a aduce asupra altora atât pedeapsa, cât și mântuirea. Faptele lor vor fi mărturia voinței și a puterii muritorilor. ”
Pasajul de mai sus nu este extras nici din însemnările lui Martin Luther, nici din basmele culese de Petre Ispirescu. În fapt, sunt cuvintele cu care te întâmpină jocul Destinies, un board game cu șasiu narativ, plin de miniaturi, ce simulează experiența unui RPG competitiv. Fără dungeon master, ci prin intermediul unei aplicații care rulează pe telefon, tabletă și, probabil, pe televizoarele cu lămpi fabricate de Electronica la sfârșitul anilor 50. Destinies a fost publicat de Lucky Duck Games în 2021 și este proaspăt tradus de Gameology, motiv pentru care îl puteți experimenta și în limba română (pozele sunt ale ediției în engleză, dar mă puteți crede pe cuvânt).
„Păi ia stai așa!” se revoltă bunicul meu. „Nu ziceai, nepoate, că jocurile de societate sunt în linia întâi în lupta împotriva dispozitivelor electromagnetice teroriste? Cum adică să folosesc o aplicație?”. Ei bine, omul modern și-a dezvoltat oricum un obicei din a verifica permanent ce se mai întâmplă prin internetul de mijloc. Așa că de ce nu ar utiliza telefonul în joc, în mod activ, în loc să-l tot butoneze pe sub masă între ture? În plus, existența aplicației trimite în desuet conceptul „băncii” din Monopoly. Au trecut vremurile jucătorului care nu lua parte la distracție, ci se sacrifica pentru binele comun, în timp ce trăgea cu ochiul la telenovela turcească din camera alăturată. Aplicația te îndrumă cum să faci setupul, cum să alcătuiești harta și unde să plasezi miniaturile. Îți permite să interacționezi cu diverse puncte de interes, răspunde la acțiunile tale, te informează dacă ai trecut sau nu un test și desfășoară firul narativ al poveștii în funcție de ceea ce se întâmplă prin joc. Unii spun că știe să prepare și caltaboși muntenești, dar nu am apucat să o examinez prin toate cotloanele.
Dacă tot vorbim despre latura narativă, Destinies nu intră în categoria jocurilor euro, pe care tematica stă așezată ca hainele pe gard. Din contră, atmosfera este atât de densă, încât mi-e și teama să ridic capacul cutiei, nu care cumva să mă muște vreun vârcolac de degete. Lumea jocului, creată de autori polonezi, este dură, zgrunțuroasă și cenușie. Mi se pare că aduce într-o oarecare măsură cu seria The Witcher a lui Andrzej Sapkowski (sau cu seria de jocuri video cu același nume). O lume matură și sângeroasă, organizată în cinci scenarii, dintre care patru formează o mini-campanie. Așa că, dacă ai un suflet de copil, îți recomand să-ți cumperi mai degrabă o vată de zahăr cu aromă de căpșune; lasă-l în plata Domnului de joc! Povestea este fascinantă pe alocuri și îmi amintesc că m-am ridicat atât de zdruncinat de la masa de joc la finalul primei partide încât am încurcat frigiderul cu dulapul de scule, motiv pentru care am meditat la soarta personajelor în timp ce rodeam liniștit din coada fibroasă a unui ciocan de tâmplărie.
Parcă nu aș încheia acesta articol fără să scriu câteva cuvinte și despre gameplay, că doar se presupune a fi piesa centrală a oricărui board game. Este drept, în Destinies nu există decizii crocante care să genereze o avalanșă de bonusuri și puncte de toate culorile. Jocul îți permite, în schimb, să experimentezi o poveste. De unul singur sau împreună cu unul sau cu doi prieteni. Cu toate acestea, jocul nu este cooperativ. Este o cursă în care fiecare personaj încearcă să își ducă primul la îndeplinire unul dintre cele două destine posibile. În cursul acestei aventuri formatoare, eroii explorează noi zone ale hărții (care se poate extinde fiindcă este alcătuită din cărți), interacționează cu alte caractere, obțin diverse arme și artefacte și sunt obligați să treacă unele teste, așa cum decide aplicația cea frumos cuvântătoare. Partea interesantă este că te poți folosi de informațiile dezvăluite de acțiunile întreprinse de ceilalți jucători pentru a-ți defini propriile ținte. De exemplu, dacă vezi că paladinul cel gras a descoperit o pară în vârful unui plop și se întâmplă ca tu să ai la tine o funie de cățărat, îi poți șterpeli ananasul chiar de sub nas. Altfel, nu prea există interacțiune directă, așa încât impresia generală este că personajele își urmează propria poveste într-o lume în continuă schimbare, poveste ce se poate intersecta cu poveștile altora sau nu.
Pentru mine acest joc reprezintă modalitatea perfectă de a experimenta împreună cu soția o poveste fantasy interactivă. Altfel, ea se ține departe de jocurile video și niciunul dintre noi nu este prea interesat să pătrundă în lumea RPG-urilor clasice (gen D&D). Nu este ceea ce jucăm în mod obișnuit, tocmai de aceea jocul, cu miniaturile sale, cu atmosfera creată, este o pată de culoare ce ne diversifică ludoteca. Recomandăm Destinies cu încredere celor care sunt în căutarea unui joc narativ în limba română, cu reguli puține și ușor de înțeles.
„Și nu uitați, la masa de joc toți suntem prieteni”, spuse bunicul rânjind sardonic, în timp ce smulgea din suportul de perete vechea pușcă Mosin-Nagant cu lunetă. „Un an nou fericit, dragii moșului, un an nou fericit!”
Fotografiile sunt incluse cu acordul celui care le-a realizat. Sursa fotografiilor: https://www.
