Lansat la East European Comic Con, anul acesta, volumul conține zece povestiri publicate în reviste online sau tipărite, începând cu anul 2015. Așa cum ne-a obișnuit deja în prozele sale, Lucian dovedește curaj și atenție la detalii în abordarea temelor precum călătoria în spațiu și/sau timp, multiversul ori conservarea/transformarea energiei. Încerc să scriu câteva cuvinte despre fiecare povestire, fără a deconspira esența niciuneia.
Excursie pe Terra: Un pilot și un savant de pe o stație spațială decid să petreacă o săptămână departe de lumea super-tehnologizată, alegând o anumită perioadă din trecutul Terrei. Mi-a plăcut schimbarea perspectivelor, atunci când cei doi descoperă că văd în moduri diferite locul ales, precum și teoria despre timp și percepția acestuia.
Algoritmul Kindred: Un omagiu declarat către Philip K. Dick, proza se situează într-un viitor foarte îndepărtat, când ancheta unui eveniment nu implică doar persoanele anchetate și o echipă de investigatori. Sunt studiate emoțiile, e pusă la îndoială moralitatea și necesitatea fiecărui gest. Răsturnarea de situație de la final lasă cititorul cu și mai multe întrebări decât își pusese pe parcursul lecturii.
Măr, timpul viitor: Lucian încetinește ritmul narațiunii și ne delectează cu descrierile detaliate ale călătoriei pe ocean a unui grup de nomazi. Trăiesc în simbioză cu o creatură marină, folosită ca vehicul. Schimbările climatice îi forțaseră să stea departe de uscat, iar viitorul le era incert. Un simplu măr, creat în laborator, devine simbol al speranței și al unei noi lumi.
Singularitate: În prezentarea ei, autorul recunoaște că s-a jucat cu niște idei. Speculează despre forța minții umane, despre oameni înzestrați care, beneficiind de sprijinul tehnologic potrivit, pot schimba, la propriu, lumea. Despre avantajele, dar și pericolele depășirii limitelor convenționale.
La marginea nebuniei, yggdrasilul…: Un alt text post-apocaliptic, strâns legat de tema și modul de abordare din seria Universul frontierei, ce tratează legătura dintre individ, comunitate și subconștientul universal. Vise și experiențe extracorporale par a fi mesaje ale unei conștiințe supreme.
Circarul: Micile și vechile plăceri ale omului s-ar putea păstra chiar și când călătoria în spațiu ar fi la îndemâna oricui. Doar decorul s-ar schimba, cerul fiind folosit pe post de ecran de proiecție, iar intrigile poveștilor ar ajunge la nivel planetar, însă tratând tot probleme de supraviețuire și supremație. Iar anumite lucruri ar trebui să rămână învăluite în mister, pentru a nu strica farmecul istorisirilor.
Manuscrisul: O ipoteză foarte interesantă despre cum, întorcându-ne în timp, am putea influența viitorul. Mi s-a părut și o metaforă la adresa mesajelor, voite sau nu, strecurate de autori în propriile texte.
Eu sunt Nikita: O povestire hard-sf în care omul, dornic de cunoaștere, poartă un dialog cu o formă de inteligență ale cărei materializare și menire sunt greu de imaginat. Deși periculoasă pentru un muritor, conversația îi oferă răspunsuri la întrebări aparent retorice.
Într-o dimineață, la apus: Tot despre un dialog vorbește și textul de față, numai că de data aceasta, protagonistul, într-un viitor alternativ, ține să-și demonstreze convingerile inițiind mesaje spre spațiu. Personajele dezbat teorii privind Pământul Plat și singularitatea rasei umane, încercând să-și lămurească o serie de îndoieli privind adevărurile universale.
Revoluționara invenție a lui Sandeep Chopra: Una dintre povestirile mele preferate ale acestui volum, oferă descrieri amănunțite ale vieții într-o metropolă indiană, dezbateri privind moralitatea anumitor programe de cercetare, dar și ipoteze inedite despre influența neuronală și emoțională a individului asupra mediului. Deși finalul poate părea trist, e veridic, ilustrând rezultatul luptei disproporționate între individ și societatea de consum.
Indiferent de locul și timpul în care-și plasează acțiunea povestirilor, Lucian are abilitatea de a ține cititorul în priză, atât prin descrierile demne de un povestitor de excepție, cât și prin ingeniozitatea abordării unor teme deja cunoscute. Volumul mi s-a părut extrem de omogen, tipic autorului care de-a lungul vremii a dovedit că nu ține cont de împărțirea textelor în genuri literare, răspunzând diverselor provocări de a scrie despre lucruri știute, neștiute, ori doar imaginate.
Titlu: La marginea nebuniei
Autor: Lucian Dragoș Bogdan
Editura Tritonic
ISBN: 978-606-749-667-3
Format: 13 x 20 cm, 236 pagini
Apariție: 2023, Aprilie
Descrierea editurii
Suntem singuri în Univers sau doar fire de nisip pe o fațetă a unui Multivers supus altor legi decât cele deja cunoscute? Vom călători în timp pentru a vedea trecutul sau viitorul? Suntem doar energie, doar materie sau mai mult de atât? Poate nu vom afla niciodată, însă volumul de față ne oferă niște variante de răspuns la întrebarea: „Ce-ar fi dacă?” Știință, puțină poezie, visare… proză de calitate marca Lucian-Dragoș Bogdan. (Teodora Matei)
Fantastice, intrigante, stranii, misterioase, în două cuvinte science-fiction, povestirile lui Lucian-Dragoș Bogdan își plimbă cititorii, uneori brutal, de cele mai multe ori cu delicatețe, prin cele mai imaginative universuri. Chiar dacă, în unele povestiri, personajele ne oferă descrierea unor lumi extraterestre, iar în altele, viziunea unui alt posibil viitor, punctul central al acestor povestiri este omul și căutarea sa permanentă de autocunoaștere. În ce măsură omenirea își va păstra umanitatea, sub presiunea tehnologiei, rămâne o întrebare fundamentală și deschisă. La marginea nebuniei ne oferă multe interpretări, lăsându-ne nouă libertatea alegerii. (Daniel Timariu)
