De-a lungul vremii, mulți autori au fost trimiși la cratiță. Sau la șaibă, după caz. N-a știut nimeni asta până când autorul nu s-a confesat în vreo lucrare autobiografică sau în vreun interviu. Am născocit o serie de întrebări pentru a ni-i apropia mai mult pe cei ce ne încântă cu scrierile lor, pe cei ce ne par cunoscuți de-o viață sau, din contră, complet străini și inaccesibili. Această serie de interviuri se vrea pe jumătate serioasă, întrucât vom încerca să obținem secrete legate de scris, recomandări de lectură, dar și păreri din domeniul culinar ori meșteșugăresc.
Astăzi, l-am luat la țintă pe Dragoș C. Costache.
1. Care a fost primul text împărtășit altcuiva? Ce reacție ai obținut?
Am trimis la „Tinere Condeie” un fragment de roman când eram prin clasa a șaptea. Era un fel de fantasy steampunk numit “Vânt din Pupă”. Cică am luat premiul la categoria fragment de roman, o categorie care încă nu știu dacă exista sau doar a inventat-o diriginta mea.
2. Ai fost, vreodată, trimis(ă) la cratiță / șaibă după prezentarea unui text în public?
Nu prea prezint eu texte în public, dar scriu destul de mult pe diverse platforme și mi s-a zis că-s „diletant dar în sensul bun” un lucru care mi se pare onorabil. Sunt diletant în sensul bun și la gătit. La șaibă, în sensul rău.
3. Dacă ai fi ajuns la cratiță, ce preparat crezi că ți-ar fi ieșit cel mai bine? (O rețetă, pe scurt, ar fi o bucurie în plus pentru cititori)
Una dintre rețetele mele favorite e și una dintre cele mai simple pe care le cunosc. Se ia varză de Bruxelles, se taie pe din două. Se spray-ază un pic de ulei de măsline. Se pune cu fața-n jos într-o tigaie rece. Se arde varza, adică o ții pe foc până se caramelizează, cam 15-20 min, în funcție de plită și tigaie. Important e să fie neagră pe fund. Apoi la final se adaugă semințe de pin (sau nucă, migdale tăiate etc.), zeama de la un lime (sau 1/2 lămâie), sare grunjoasă și condimente, eu de obicei pun piper și boia afumată. După trei-patru minute, timp să se prăjească semințele de pin, se amestecă și servește. Un pic de melasă de rodie sau gaze balsamic la final și sare grunjoasă pe deasupra și ai efectiv cel mai bun fel de a mânca varza de Bruxelles.
4. Dacă ai fi ajuns la șaibă, ce obiect crezi că ar fi putut ieși din mâinile tale?
Nu știu, dar cred că m-aș fi descurcat, la limită. Când eram mai mic mă descurcam să asamblez un PC, știu să schimb o roată, dar mai mult pe partea de tehnologie operez.
5. Care a fost sfatul legat de scris pe care, după ce l-ai primit, l-ai respectat cu sfințenie?
Am eu câteva reguli pe care încerc să le urmez ca să nu ajung „scriitor cu S mare” – nesuferit și cu nasul pe sus. Încerc să ilustrez o serie de aspirații ale publicului în ce scriu, încerc să fiu de partea corectă a istoriei și încerc să scriu pentru un public cât mai larg, nu pentru critici sau snobi. Plus, apropo de subiectul rubricii, mi se pare ceva esențial pentru cineva cu aspirații de scris să mai spele câte o cratiță-n gospodărie. Dacă tu o arzi cu literatura înaltă și partenerul sau partenera spală după tine ți se urcă scrisul la cap. Vorba unui laureat Pulitzer: Sit down, be humble.
6. Cartea pe care ai reciti-o fără să te plictisești niciodată este:
Când eram mai mic aș fi zis Jurasic Parc de Michael Crichton. Azi probabil că e John Dies at the End de Jason Pargin/David Wong sau Guards!Guards! de Pratchett.
7. Filmul pe care l-ai revedea fără să te plictisești niciodată este:
Tinker, Tailor, Soldier, Spy de Tomas Alfredsson
8. Două-trei vorbe despre cel mai recent volum:
În tăcerea nopții pare un roman polițist-istoric dar e în secret, un sf&f. Doar că e atât de secret încât abia se vede din primul volum, vreau să iau cititorii de polițiste și istorice cu ușurelul și să le dau cu istoria alternativă, Akira și războiul temporal în cap pe la volumul trei.
9. Părerea Teodorei despre cel mai recent volum:
Volumul de debut al lui Dragoș Costache excelează prin atmosferă, stil, vocabular, personaje, acțiune, credibilitate. Surprinde un episod de istorie alternativă dintr-o posibilă perioadă interbelică, dovedind nu numai curaj, ci și stăpânirea unei modalități inedite de abordare a ficțiunii istorice. Stăpân pe condeiul său, autorul va fi, cu siguranță, un nume de referință în literatura română contemporană.
Titlu: Lăudați și cântați (Al doilea volum din seria Popova și Popescu)
Autor: Dragoș C. Costache
Editura Tritonic
Colectia: Thriller & Mystery
ISBN: 978-606-749-754-0
Format: 13 x 20 cm, 330 pag
Apariție: 2024, Iunie
Prezentarea editurii
Un București care nu a existat niciodată…
Marele Război s-a terminat în 1921. Pustiită de bătălii și de gripa americană, România sub regele Albert I e într-un echilibru precar. Egalitatea dintre minorități și români, dintre femei și bărbați agită spiritele într-un București plin de sărăcie, romanțe și voie bună. Jazz-ul sau lăutarii răsună din fiecare cârciumă și atât bogații cât și săracii se așteaptă ca vremurile bune să dureze la nesfârșit…
O serie de crime care cutremură capitala…
Un polițist asasinat la Gara de Nord, un hangiu eviscerat în Mahalaua Dracului, un grataragiu perpelit pe propriul grătar la Obor. Victime ale unui ucigaș ce merge din birt în birt omorând fără discriminare. Doar subcomisar Milia Popova îi poate da de urmă. Și doar Comisarul Popescu îi poate veni de hac.
Doi sticleți din Strada Sevastopol, în căutarea unui asasin ce nu poate fi oprit…
Și totul de Crăciun, în anul 1926.
