Cel mai bun număr din Métal Hurlant de la ediția despre utopii încoace. Se vede că majoritatea autorilor sunt adevărați fani Lovecraft 🙂 De data asta, punctul forte sunt cele 28 de scurte benzi desenate; articolele și interviurile mi s-au părut mai puțin interesante.
Métal Hurlant #12
“Le gardien du seuil” (Fred Vignaux) – La un secol după moartea sa, profeția lordului Byron se adeverește atunci când un grup de aventurieri explorează marea piramidă din Giza. Care e prețul întâlnirii cu un zeu? Vedeți voi. 4/5.
“Lumière noire” (Bonavoglia / Allison) – Un tată își boscorodește fiul care preferă să citească benzi desenate de groază în loc să admire ținuturile natale ale tatălui său și să-i asculte prelegerea despre puterea imaginației. Dar dacă ceea ce pare imaginar e o realitate imposibil de descris în cuvinte? 5/5.
“L’antithèse des créations” (Salvador Sanz) – O bătrână cu pleoapele transparente e condamnată să vadă sfârșitul lumii. Dar nu încă… 4/5.
“La tache” (Thomas Gilbert) – O tânără obsedată de curățenie descoperă ce se află dincolo de coconul în care s-a izolat. 4/5.
“Cher journal” (Emem) – O cabană ascunsă în munți e locul perfect pentru ca o scriitoare în pană de inspirație și fiica ei să redevină prietene. Însă uneori poți fi în locul potrivit, dar la momentul nepotrivit… 4/5.
“La clairière” (Eldiablo / Gems) – Când faci parte dintr-o familie străveche, e musai să revii la rădăcini. Idee simpatică, desen infect. 2/5.
“L’appel de Cthulhu” (Mathieu Sapin) – Descrierea nu foarte atrăgătoare, nici foarte amuzantă a jocului de rol omonim. Nimic SFFH. 1/5.
“Ils sont arrivés” (Valentin Ramon) – Omenirea e doar un roi de insecte atrase de focul care o distruge, sacrificii pe altarul zeilor cosmici. Poveste ambițioasă dar ratată, desen submediocru. 2/5.
“Bienvenue à Dunwich” (Nikola Pisarev) – Nimeni nu scapă privirilor lui Yog Sothoth. Și totuși, Pisarev măcar are curaj să experimenteze. 4/5.
“Cthulhu a la plage” (Pixel Vengeur) – Cthulhu se trezește în apocalipsa noastră ecologică, și nu-i place nici ce vede, nici faptul că are plămânii încărcați de microplastic… În sfârșit, un text amuzant. 4/5.
“Mentral” (Etienne Appert) – O ciupercă controlează omenirea prin sporii săi invizibili, prezenți peste tot. Cam ca microplasticele, de fapt. 4/5.
“Entre les pierres” (Alex Ristorcelli) – Un copil ignoră avertismentele mamei și se aruncă de pe pod în râu. Evident, râul are o legendă… Desen excelent, poveste… mai puțin. 3/5.
“Kadath” (Richard Guérineau) – Gag absurd în care un robot și un astronaut explorează un oraș de marmură colorată, în căutarea tenebrelor vii. Dacă ocupa doar două pagini, i-aș fi dat o stea în plus – așa, 2/5.
“Du beau et du sublime” (Munuera / Efa) – Un pictor bătrân încearcă să reproducă sublimul apropiindu-se de natură. 3/5.
“Pastorius” (Pog / Gaignard) – Un tip foarte înalt și foarte ciudat ajunge în Providence ca să cumpere… Weird Tales. Gag simpatic. 4/5.
“Le cauchemar” (Juliette Pinoteau) – Schiță autobiografică. Fără notă.
“60e déferlants” (Thomas Bidault) – O desenatoare, o expediție în Terres d’Adélie, și o coborâre în infern. 4/5.
“L’appel à tarte” (Mo/CDM) – Un cuplu de bătrânei curioși vor să afle totul despre noul lor vecin. M-am amuzat. 5/5.
“Love and craft” (Brouette Hurlante) – Dragostea sau meșteșugul? Ce va alege oare Howard? 3/5, mai ales pentru că nu suport stilul grafic.
“1785” (Stéphane de Caneva) – La întoarcerea din Levant, cavalerul de Montbrun își caută fratele la castelul Valmont. Va găsi o profeție lugubră și o metodă înfiorătoare (dar eficientă) de a atinge… nemurirea. 4/5.
“Monkey Business” (Cornette / Durieux) – King Kong vs Cthulhu. 2/5.
“La musique d’Erich Zann” (Lolita Couturier) – Într-un bloc de mahala, un bătrân cântă la viola di gamba.Vecinul său se înfurie. 3/5.
“The Things” (Queyssi / Roig) – O glumă excelentă despre o întâlnire fictivă între Lovecraft și Carpenter. 4/5.
“La page blanche” (Elene Usdin) – O carte ascunsă într-o saltea și fisuri în real. Nu suport stilul lui Usdin, dar e o povestitoare foarte bună. 4/5.
“Les grands anciens” (Bob Fingerman) – La bătrânețe, până și zeii se scapă pe ei. Satiră simpatică a lumii artistice. 4/5.
“Les grandes dunes” (Aseyn) – O apocalipsă anunțată, în stil Otomo. 3/5.
“L’émissaire” (Daniel Hansen) – O răzbunare evidentă, dar totuși satisfăcătoare 🙂 4/5.
“Mater” (Jorg De Vos) – Gotterdammerung și tentacule. Ca de obicei, îmi place stilul lui De Vos. 5/5.
