Vies Dessinées (Marco & Giulio Rincione – Batawp) – Shockdom 2022
Munții Wicklow, Irlanda, 2035. Carl, un om în carne și oase, și Daria, o fată de hârtie, trăiesc într-o cabană pierdută în pădure. Într-o noapte furtunoasă, Carl salvează un băiat de hârtie urmărit de doi giganți ucigași; noul venit nu mai știe cine este și nici de ce s-a aventurat în munți. Fata, băiatul și Carl au cu toții secrete; cel al lui Carl este cel mai greu de recunoscut. El este unul dintre „timed” – oameni cu puteri supranaturale care suferă și ale căror vieți se scurtează de fiecare dată când își folosesc abilitățile. Darul (și blestemul) lui este să vadă amintirile altora – fie că vrea sau nu. Îi e deci imposibil să trăiască printre ceilalți – dacă nu vrea să moară foarte repede…
„Vies Dessinées” e o poveste de dragoste foarte ciudată, într-un univers de supereroi situat foarte, foarte departe de DC și Marvel. E, de asemenea, o enigmă filozofică ce multiplică întrebările de-a lungul paginilor, pentru a ajunge la o soluție pe care o poți găsi și singur înainte de a închide cartea, identificând, ca un bun cititor-detectiv, toate aceste personaje ciudate.
Desenul tulburător și fermecător al lui Giulio Rincione aproape că s-ar putea lipsi de cuvinte pentru a transmite mesajul, dar frazele lui Marco Rincione sună ca niște poeme (cu puțin ajutor din partea lui James Joyce) și ar fi păcat să le ratați.
Un album seducător, melancolic și dureros, ca o dragoste pierdută și regăsită. Un album bizar care, în mod bizar 🙂 mi-a plăcut.
Le Rite (Amaury Bündgen) – Casterman 2022
Un pelerin traversează munții, ferindu-se de santinelele care păzesc drumul. E ultimul preot al poporului Kévarks, venit să mediteze în mijlocul lacului-oglindă, leagănul și mormântul poporului său. Pentru că regatul Keva nu mai există, șters de pe fața pământului de către sălbaticii Haimars, care nu se vor opri până când nu vor cuceri toate lumile cunoscute. Așa cum spune comandantul Haimar, “O civilizație incapabilă să-și asigure supraviețuirea merită să dispară”…
“Le Rite” e al doilea album al lui Amaury Bündgen, după excelentul “Ion Mud” apărut în 2021. Dacă genul se schimbă dinspre science fiction spre dark fantasy, multe elemente sunt similare: un explorator solitar care descoperă o lume stranie, plină de creaturi fantastice și violente, și a cărui misiune devine din ce în ce mai clară pe măsură ce ne apropiem de final.
Dar “Le Rite” e, mai mult decât “Ion Mud”, o oglindă a lumii în care trăim, o meditație dezolantă asupra puterii destructive a omului (ca grup și ca individ, deopotrivă). Desenul e mai ambițios dar mai puțin reușit decât în albumul de debut – se simte lipsa culorii, iar dacă întinderile geometrice ale navei spațiale se citeau foarte bine și în alb-negru, munții și pădurile de aici își pierd tridimensionalitatea și se pierd în labirinturi confuze.
Cu bune și cu rele, “Le Rite” e un album care reflectă, poate mai mult decât și-a propus, vremurile pe care le trăim.
Maroni – Les gens du fleuve (Davodeau, Joub, Lepage, Tripp etc.) – Futuropolis 2022
O călătorie BD de-a lungul unui râu legendar – Maroni este cel mai lung râu din Guyana franceză, granița dintre Surinam și Guyana, una dintre cele mai sălbatice și mai puțin populate zone ale țării. Și totuși, acolo se organizează târguri de carte, iar localnicii, deși încă folosesc pirogile ca principal mijloc de transport, se bucură de confortul modern al… telefoanelor mobile 🙂
Această antologie construiește un portret caleidoscopic al fluviului (în „Contemplation” de Eric Sagot, o impresionantă călătorie aeriană de-a lungul fluviului), al localnicilor (în „Les eaux brunes” de Aude Mermilliod, un Romeo și Julieta al triburilor Teko și Wayana, sau în superbele portrete creionate de Joub – “Gaelle”, ”Béatrice”, “Les peuples du fleuve”…) și a călătorilor săi (în gagurile lui Nicoby sau în foarte poeticul „Enfants d’en France” de Etienne Davodeau).
O carte foarte frumoasă, care nu se ferește de adevărurile dure (sărăcia, alcoolismul, sinuciderile, dezastrele ecologice, exploatarea ilegală a aurului care varsă mercur în râul din partea Surinamului, distrugând, de asemenea, malurile de pe partea Guyanei…), arătând în același timp și licăririle de speranță (promotorii culturilor ancestrale, oamenii care luptă pentru un viitor mai bun pentru copiii lor, francezii metropolitani care se integrează în Guyana și care încearcă să o înțeleagă…).
Exotică, dar atât de familiară, Guyana din această carte m-a surprins cu adevărat (da, o cunoșteam deja din documentare de tip Echappées Belles, dar această bandă desenată oferă o viziune foarte departe de obișnuitul turism de coastă). Un album excelent.
