De curând a apărut și în limba română, în traducerea Antuzei Genescu, romanul de debut al scriitorului britanic Ian Watson, Încorporarea (editura Eagle, 2023). Pentru un fan al SF-ului această traducere este o recuperare necesară, tratată ca un eveniment de editorul Mugur Cornilă prin invitarea autorului la o discuție formală, alături de traducător și fani, pe canalul Discord al clubului ProspectArt, prim amabilitatea domnului Cristian Tamaș. Din Watson au fost publicate în limba română, romanele Ambasada extraterestră (ed. Pygmalion, 1995, traducător Cătălin Ionescu) și Spațiul Mana: Recolta norocoasei (ed. Pygmalion, 1999, traducător Cătălin Ionescu).
Încorporarea, scris în anii 70 ai secolului XX și, prin urmare, supus mentalităților epocii, poate fi atacat ca fiind pe alocuri misogin sau ca promovând un oarecare machism. Ar fi însă păcat să fie judecat doar sub aceste aspecte și asta pentru că, dincolo de unele stereotipuri, intriga romanului oferă o vedere mai amplă asupra sensibilităților epocii (războiul rece, exploatarea nemiloasă a resurselor, intervenția militară neavenită în treburile interne ale altor state și altele), precum și a unei discipline științifice, gramatica generativă, dezvoltată în anii 1950 de lingvistul Noam Chomsky.
Folosindu-se de lingvistică, ca punct central al filosofiei din spatele textului, Ian Watson încearcă să cuprindă sub un singur și cuprinzător clopot problematica limbilor, a gramaticilor diverse, a limbajului ca mijloc principal de comunicare între ființele inteligente, ba chiar de transcendere a acestora spre un nivel superior al conștiinței. În acest scop Watson se folosește de multiple planuri, unul intelectual, altul psihedelic și un al treilea, pentru că totuși suntem în plin epos science-fiction, extraterrestrial. Punctul comun acestor trei fire narative, ce par disjuncte la prima vedere, este lingvistul Chris Sole, un savant anodin, dar care, așa cum se întâmplă de multe ori, pus în fața unor evenimente extraordinare se transformă în omul providențial.
Încorporarea poate fi citită și ca o tentativă, parțial reușită, de a umaniza deciziile mercantile ale administrațiilor. Oferind ca bază pentru cele trei povești lingvistica, Watson ne oferă practic o reinterpretare subtilă a mitului creației: „La început era Cuvântul”. În prima parte lingvistul Sole, alături de o echipă de experți, testează limitele cercetării lingvistice, forțând morala și etica medicală, experimentând pe copii inocenți. În a doua parte inocența este transferată „bunului sălbatic”, agresat și mutilat civilizațional de către guverne și investitori. În a treia parte, dar nu ultima, avem un contact cu o civilizație extraterestră, interesată de lingvistica pământeană. Îmbinarea celor trei părți este fermecătoare și creează o densitate de idei remarcabilă. Dar oare și reușită?
Ca un fir roșu, ce pornește chiar din primele pagini ale romanului, neîncrederea și dublugânditul, ca să folosesc celebra expresie orwelliană, însoțesc toate evenimentele din roman, atât pe cele de natură personală (relația din familia lui Chris) cât și cele de natură instituțională, politică, academică ș.a.
– Chris, vreau să te întreb ceva. Poți să termini de citit scrisoarea mai târziu.
– Ce?
– Presupun că nu e foarte important. Numai că am stat de vorbă cu o femeie din sat, al cărei soț este grădinarul Spitalului. Mi-a spus ceva ciudat…
– Așa?
– Că îi înveți pe copiii de acolo să vorbească prostii.
La început stimulați de intenții bune și de chemarea nobilă a cercetării lingvistice, apoi tot mai obosiți, lingviștii Chris Sole și prietenul său Pierre, ajung să devină complici în unele dintre cele mai explozive momente ale prezentului din universul imaginat. Distrugeri ale naturii pe scară largă, inițierea unui conflict cu o civilizație extraterestră, scăparea de sub control a experimentelor din „Spital”. Toate aceste momente de cădere sunt bine orchestrate de Watson. Spre sfârșitul romanului frazele devin scurte, propozițiile repezite. Personajele iau decizii haotice, totul decade, o anarhie autodistructivă pune stăpânire pe toți cei implicați în proiecte.
Iubesc acest roman pentru că oferă tot ceea ce-mi doresc eu de la o intrigă SF. Aprofundarea unei științe (lingvistica), extrapolarea ei la situații excepționale, interesul pentru umanitate, contactul cu o civilizație străină (comercianți de semnale, colecționari de gramatici), o magistrală prezentare a acesteia în doar câteva pagini (imaginație și concizie, un stil perfect). Există și o parte goală a acestui pahar numit Încorporarea, teoriile lingvistice prezentate sunt de multe ori ambigui, prezentarea caricaturală a personajelor americane (putem bănui aici opinia nu foarte plăcută a lui Watson la adresa acestora), punctul culminant fiind, desigur, contactul cu Sp’thra (civilizația extraterestră) în care americanii își dau în petic într-un mare stil. Însă, trebuie apreciat jumătatea plină a paharului, care, așa cum am arătat anterior, este consistentă și interesantă.
Ian Watson s-a născut în Anglia în anul 1943 și a absolvit Balliol College, Oxford, cu o diplomă în literatura engleză. A ținut prelegeri în limba engleză în Tanzania (1965-1967) și Tokyo (1967-1970) înainte de a începe să publice SF cu Roof Garden Under Saturn pentru revista New Worlds în 1969. A devenit scriitor cu normă întreagă în 1976, după succesul romanului său de debut The Embedding (Încorporarea, ed. Eagle, 2023, traducere de Antuza Genescu). Lucrarea sa a fost nominalizată la premiile Hugo și Nebula și a câștigat de două ori premiul BSFA. Din 1990 până în 1991 a lucrat ca scenarist cu Stanley Kubrick la dezvoltarea poveștii pentru filmul AI Artificial Intelligence, regizat după moartea lui Kubrick de Steven Spielberg. Ian Watson locuiește în Spania. (wikipedia.org)
Titlu: The Embedding: Încorporarea
Autor: Ian Watson
Traducător: Antuza Genescu
Anul publicării: 2023
Colecția Seniorii imaginației
Editura Eagle
Format: Paperback
Gen: Science Fiction
ISBN 978-606-8315-83-6
Număr de pagini: 294
Prezentarea editurii
„Cel mai spectaculos lucru din Science Fiction, de la uimitorul Solaris încoace” (Spectator)
Nominalizat pentru premiile Nebula. Câștigător al Premiului Apollo, John W. Campbell Memorial și Kurd Lasswitz – acordat de profesioniștii din SF-ul german.
Cu o suficiență nejustificată, omul civilizat își continuă încercările de a stăpâni spațiul interior și exterior. Psiholingvistica și proiectele călătoriilor spațiale extind, în direcții diferite, limitele cunoașterii și înțelegerii noastre.
Dar există deja alții în contact cu realități pe care oamenii de știință abia dacă le pot înțelege: un trib de indieni din Amazonia a descoperit, sub efectul drogurilor, moduri de a vedea și de a se exprima care spulberă ideile convenționale despre lumea reală, iar ființe de pe o planetă aflată la 1103 ani lumină sosesc pentru a oferi secretele călătoriilor interstelare – cu un preț.
Romanul de debut al lui Ian Watson aparține science-fictionului cult și rafinat. Este el însuși o metaforă a conceptului de încorporare, cu care jonglează apelând la trei instanțe diferite ale intelectului: un lingvist, un șaman și un extraterestru. Lumile lor, realitățile lor – un grup de copii crescuți și educați în medii speciale, un trib amazonian funcționând strict între granițele miturilor ancestrale și o rasă de comercianți stelari bântuiți de o suferință atavică – se întâlnesc într-o intrigă din care nu lipsește dimensiunea politică și socială, supusă comentariilor excelente ale autorului.
The Embedding: Încorporarea (colecția Seniorii Imaginației) pune în lumină nu ființe – terestre sau extraterestre, ci concepte și trăsături care nu aparțin unui spațiu anume, ci universului, nici unui timp anume, ci atemporalului și nu străbat o realitate, ci un păienjeniș de realități. (Antuza Genescu)
