Frankenstein à Bagdad (Ozanam / Cittadini) – Soleil 2024
Un monstru construit din bucăți de victime ale atacurilor teroriste se răzbună pe criminali într-un Bagdad în descompunere, unde toată lumea se teme de toată lumea – și, mai ales, de necunoscut.
Această adaptare a romanului lui Ahmed Saadawi (nominalizat la Man Booker, câștigător al “Arabic Booker” și al Grand Prix de l’Imaginaire 2017) este deopotrivă magnifică și solicitantă.
Frankenstein à Bagdad
Magnifică – pentru mine, în orice caz ???? Îmi place mult desenul lui Antonio Cittadini, proaspăt, expresiv, colorat și dinamic, iar planșele abundă în detalii interesante care îndeamnă la explorare. Dar recunosc că italianul pare să deseneze în grabă, iar personajele lui sunt adesea schițe caricaturale, atât de mult încât uneori întorci pagina și trebuie să te gândești o secundă înainte de a le recunoaște. Dar hei, e prima lui bandă desenată, iar pentru un debut, e bine.
Solicitantă – în mod clar, nu e o BD pe care să o citești în metrou, ci o poveste complexă în care trebuie să cauți și să înțelegi sensul cuvintelor (și să te adaptezi la schimbările frecvente de perspectivă și de povestitor, o structură narativă datorată romanului original).
Antoine Ozanam e un scenarist veteran care a lucrat la aproape o sută de albume (DoggyBags, Klaw, Temudjin, Mauvaise réputation…) și totuși, chiar și lui i-a fost greu să stăpânească proza luxuriantă a lui Saadawi, care sare între personaje și puncte de vedere ca într-un vis febril și chinuitor.
Cu toate acestea, mi-a plăcut mult această adaptare, chiar dacă nu are cum să fie la fel de eficientă ca propria noastră imaginație. Un album imperfect, dar fascinant.
(Pentru cei care vor să citească romanul, a fost tradus în românește de Cătălina Stanislav la Paralela 45. Din engleză, nu din arabă, dar you can’t have it all. Link în comentarii.)
Le dernier jour de Howard Phillips Lovecraft (Giulivo / Rebelka) – 404 Editions 2023
E 10 martie 1937. Howard Phillips Lovecraft are 46 de ani și cancer de intestin în fază terminală. În jurul patului său de spital se adună personaje bizare care, fiecare cu argumentele sale, îl împing să facă un ultim efort și să-și schimbe destinul prin puterea care i-a fost dată: cea a imaginației.
Le dernier jour de Howard Phillips Lovecraft
Mai întâi Randolph Carter, un fan care ar putea (sau nu) să fie de fapt un călător în timp. Apoi Sonia Greene Davis, singura femeie care l-a iubit cu adevărat. Apoi Harry Houdini, care i-a cunoscut și pe Howard, reacționarul extremist de 20 de ani, și pe Phillips, socialistul eșuat de la 40.
Delirul muribundului se transformă într-o călătorie în timp și spațiu, din Providence în New York sau Antarctica, din secolul 19 în secolul 21, un periplu în care Lovecraft se întâlnește cu personajele și zeii din paginile sale, dar și cu idolii lui (Poe, evident), cu oamenii pe care i-a influențat, de la simpli fani la Jorge Luis Borges, Stephen King, Neil Gaiman și Alan Moore.
Cu această biografie neobișnuită, care dă întâietate imaginarului și principiilor filozofice, Romuald Giulivo își demonstrează pasiunea enciclopedică – puzderia de referințe și de citate îi va provoca pe cititorii mai puțin familiarizați cu Lovecraft, dar îi va mulțumi pe fanii hardcore, care vor zâmbi cu fiecare portret identificat, cu fiecare referință vizuală recunoscută și cu fiecare personaj care își recapătă numele.
Toți cititorii, însă, indiferent de familiaritatea cu viața și opera lui Lovecraft, vor fi impresionați de arta lui Jakub Rebelka, al cărui stil visceral, cu linii torturate și culori brutale aplicate în tușe groase, ca niște răni supurânde, se potrivește perfect coșmarurilor lovecraftiene. Unele planșe sunt absolut magnifice, relevând frumusețea ascunsă în disperare și singurătate. Iar generosul carnet grafic bonus (24 de pagini!) e ca o vizită în atelierul artistului, urmărind conversia ideilor către versiunile finale din carte.
Un volum extraordinar, dar al cărui mesaj și structură îl fac indispensabil doar fanilor lui Lovecraft.
Cei care vor să-l descopere pe scriitor ar trebui probabil să-i citească mai întâi opera (sau măcar adaptările în manga și benzi desenate – Breccia, Wrightson, Corben, Tanabe…).
Cinci stele, fără dubii, chiar dacă lectura scrisorilor lui Lovecraft e mai dificilă decât ar trebui, din cauza caligrafiei.
Murena – chapitre douzième – Mort d’un sage (Dufaux / Theo / Delaby) – Dargaud 2024
„Deci aici se termină totul. Pe acoperișul unui bordel. Contemplând o ultimă clipă acest oraș pe care l-am iubit atât de mult.”
Iată, deci, finalul zguduitor și magnific desenat al celui de-al treilea ciclu al seriei Murena, la mai bine de trei ani de la volumul precedent (ce vreți, nici Roma de hârtie nu s-a construit într-o zi).
Murena – chapitre douzième – Mort d’un sage
Toate drumurile duc la Roma, așa că toată lumea se întoarce acolo. Lucius Murena, bineînțeles, dar și Hidra, sclava gladiatoare care l-a impresionat atât de mult pe Nero încât a provocat-o la duel în arenă. De ce? Murena va afla destul de curând, iar planurile lui Nero au legătură cu mama lui și cu titlul acestui volum (pun pariu că știți deja cine este înțeleptul).
Deocamdată, problemele lui Murena sunt altele, deoarece gelozia lui Tigellinus ajunge la apogeu, așa că încearcă să elimine pe oricine care ar mai putea să-l influențeze în vreun fel pe împărat. Ca să-l citez pe eroul nostru: „Odată ce ajungi în cercurile puterii, nu mai poți scăpa de nedreptate. Puterea este construită pe nedreptate. Și pe frică. Așa va fi întotdeauna…”. Acesta este, bineînțeles, principalul mesaj al acestui volum.
Jean Dufaux taie din lungimile volumelor precedente și profită de complotul lui Pison pentru a face tabula rasa, a reveni la laitmotivele seriei (foc, purpură și aur, nisip și sânge) și a pregăti cu minuțiozitate cel de-al patrulea și ultimul arc narativ (și glosarul obligatoriu care explică evenimentele istorice reale care au inspirat aventurile).
Theo Caneschi demonstrează încă o dată că este un adevărat maestru al desenului – Roma lui este diferită, dar deloc mai prejos față de cea a lui Philippe Delaby, al cărui nume apare mereu pe copertă, ca un pios omagiu (pentru cine nu știe, Delaby a murit în 2014, așa că Theo a preluat ștafeta începând cu volumul 10). Personal, cred că, odată cu acest volum, Caneschi și Pieri și-au găsit în sfârșit calea, cu un nivel de detaliu fără precedent și un colorit care îmblânzește acuarelele doar pentru a le face mai spectaculoase.
Murena rămâne cea mai bună serie istorică despre Roma antică, de neratat pentru fanii perioadei, și poate cea mai bună serie istorică dintre toate, ex-aequo cu „Il était une fois en France” (Nury/Vallée).
