Dorința de a cutreiera neatinsul este adânc înrădăcinată în memoriile ADN-ului uman. De aceea s-a format acea cărare îngustă prin pădure. Devia nu foarte departe de drumul principal, însă oferea …
Etichetă:
fantasy
-
-
Temperatura se ridica treptat, iar tribul nord estic, cel al maslimilor ziși și Pacifiștii, se pregătea să își facă schimbul de ture. Ordinea lucrurilor era simplă și mereu respectată. După …
-
Capitolul anterior: Soția bijutierului (I) Casa scurma cu ghearele ei metalice la poalele dealului, căutând un mecanism anume al cărui ticăit îl intrigase pe bijutier. Soția lui fixase toate obiectele …
-
Când bătu ora unsprezece, casa bijutierului se ridică pe lungile ei picioare articulate, încheiate cu gheare ca de găină și se răsuci ușor, lăsând razele soarelui să cadă din plin …
-
Totul a început cu un telefon de la tatăl ei. Tulaya stătea singură pe terasa de pe acoperișul cafenelei Mimar Sinan, amânând întoarcerea la lecții și privind porumbeii care dădeau …
-
Vizitiul a deschis ușa trăsurii cu putere şi m-a anunţat că în capătul acelei străzi înguste, unde oprise, se terminase călătoria mea. „Până aici, domnule. Vă rog să coborâţi! Hanul …
-
Abatele trecuse cu greu în lumea viselor, după o seară istovitoare, petrecută în post și rugăciune. Ar fi dormit neîntors, până în primele ceasuri ale dimineții, dacă n-ar fi ascultat …
-
Capul lui Atsui hōhō se iți din mijlocul lacului înconjurat de dealuri și un lanț de munți scunzi, împăduriți. Apa era limpede și rece, cum îi plăcea lui. Privi spre …
-
Interviuri
„Sunt mai impresionată de dramele individuale decât de tragediile universale” – interviu cu Cezarina Anghilac
Cezarina Anghilac este o bună prietenă a revistei noastre, deci nu are nevoie de nicio introducere. Totuși, vom spune că e autoarea volumului de povestiri Cine doarme și visează (Tritonic, 2017), …
-
Când s-a deschis ușa, tobele spaimei îmi bubuiau sub tâmple, năucindu-mă. Nu la fel de mult ca vederea gardianului ce se întorsese singur. Ceva a zburat spre mine dinspre umbra …
-
N-ai mai întâlnit pe cineva ca mine până acum, asta e sigur. Nici nu aveai cum, pentru că sunt un individ… unic. Și nu, n-aș dori să iei asta ca …
-
După ce urcase pe scări ultimele două etaje ale clădirii Shepard, Theodore Wonsky ajunse pe acoperiș și vântul năprasnic îl luă în primire, lăsându-l aproape fără suflare. Înjură printre dinți …